E curios cât îmi e de dor de copilărie
Astăzi am plecat de acasă şi în drum spre serviciu mă gândeam cât de dor îmi e de copilărie. Nu. Staţi aşa. Nu gândeam asta pentru că aş fi o tipă trecută de o anumită vârstă, care s-a confruntat de-a lungul timpului cu problemele vieţii şi acum se gândeşte cu nostalgie la trecut şi la mirosul de gogoşi proaspete ale bunicii. Nu. Mi-e dor de copilărie pentru că nu aveam griji, decât poate cum să mai strâng încă 5 lei ca să-mi pot cumpăra o altă gumă turbo cu surpriză. Mi-e dor de copilărie pentru că mi-era extrem de uşor să comunic cu cei din jurul meu. Mi-e dor de copilărie pentru că primeam bomboane de la toată lumea fiindcă eram “drăguţă”. Nu refuzam pe nimeni. Mi-e dor de copilărie pentru că aveam o scuză atunci când greşeam. Mi-e dor de copilărie pentru că nu era atâta nebunie şi pentru că seara auzeai vocile copiilor din spatele blocului. Mi-e dor de copilărie fiincă nu aveam celulită. Mi-e dor de copilărie fiindcă nu trebuia să mă trezesc dimineaţa să plec la serviciu ca să câştig bani. Mi-e dor de atât de multe încât e curios cât îmi e de dor. Vouă?
mda…..pacat ca timpul nu ne permite mai mult…insa copilaria pare atat de indepartata pentru unii dintre noi…mai ales mie…….ce bine era sa fii copil nu-i asa?
| Posted 1 year, 7 months agoinsa viata isi are etapele ei…..va doresc o zi buna…as a venit sefu!!!!!:) si am uitat sa va spun ca ma numesc Adina Pop si sunt una din elevele anului intai.
Da, asa e. Pare atat de indepartata perioada aia……
| Posted 1 year, 7 months agoPentru mine, ciudat este ca anumite fragmente de imagini de atunci mi-au ramas vii in minte. Mai vii decat multe alte lucruri de acum. De multe ori m-am intrebat de ce, avand senzatia ca sunt lucruri … fara rost.
Raspunsul s-a dovedit mai frumos decat intrebarea. Imaginile revin pentru ca reprezinta fericire. O fericire simpla.
Poate de asta imi este cel mai dor din acea perioada. De puterea de a ma bucura de orice lucru cat de mic, fara motive.
Exact ca si momentul cand am dat foc la bucatarie incercand sa fac crema de castane (ma indoiesc ca mama a apreciat la fel de mult momentul
) sau cand am spart toate geamurile blocului pentru ca auzisem de aerul conditionat.
| Posted 1 year, 7 months agoAsta cu aerul conditionat mi s-a parut exceptionala.
)
| Posted 1 year, 7 months agoSi da, m-au cutremurat un pic cuvintele tale referitoare la bucuria pe care o aveam legat de lucruri simple.
daaa…ce dor imi e si mie de joaca in spatele blocului, cu toti copiii..*sigh*
| Posted 1 year, 6 months agomie-mi spui? nu stiu daca voi ma mai jucati d-astea, dar eu am si acum vie in memorie imaginea “frunzei”, tara tara vrem ostasi, castelul. imi aduc aminte cum imi cumparasem pantofi ascutiti la varf ca sa intru mai usor in elastic….
| Posted 1 year, 6 months agooooof…….