Colorata mâine-i gata!
Nu încerc să mai scriu eu acum istoria sistemului medical din România, dar nu mă pot abţine totuşi să comentez situaţii absolut bizare.
Este bine ştiut faptul că interesul personalului medical faţă de pacienţii internaţi în spitalele de stat este mai scăzut decât interesul pe care i l-ar da unui animal în chinuri.
Nu mă mai străduiesc să înţeleg de ce, pentru că singura scuză pe care o au, „salariile sunt mici, nu merită să ne stresăm prea tare” mie mi se pare absolut penibilă. Nu noi i-am obligat să practice meseria asta. Nu noi am ales meseria asta pentru ei. Ei singuri şi-au croit viitorul. Ai salariu mic dă-ţi demisia şi angajează-te într-un spital privat sau pleacă în străinătate. Numai că nu e uşor. Trebuie să fii competent. De unde şi concluzia mea. Se poartă cum se poartă şi au salarii mici penru că sunt nişte mediocrii.
Revenind la subiectul zilei, de altfel şi motivul acestui material, în ianuarie 2007, 3 asistente medicale, angajate ale Secţiei de Anestezie Terapie Intensivă 2 de la Institutul „C.C. Iliescu din cadrul Spitalului Fundeni, s-au pozat cu un pacient în stare gravă. Una dintre ele stă cu perfuzia în mână şi cu un picior pe pat. Celelalte se distrează şi zâmbesc şi ele frumos la cameră. Zici că parcă totul e rupt dintr-un episod din „Grey’s Anatomy”. Ba pardon, în film lucrurile sunt mai serioase.
Păi cum să stau dragii mei liniştită şi să mă duc să mă operez (Doamne fereşte să fie cazul) când mă gândesc că io-s anesteziată pe un pat de spital si doctorii şi asistentele îşi fac poză cu mine. E foarte bine. Cică există confidenţialitate doctor-pacient. Dacă nu vreau eu nimeni nu află că am suferit o intervenţie chirurgicală sau că am fost internat în spital. E mai bine de atât. Facem poze şi le punem pe net.
Ieeei, să cotizăm în continuare la sistemul asigurărilor de sănătate de stat. Păi ce, nu ne îngrijesc ei bine? Nu ne tratează ei pe măsura cotizaţiei? Nu-şi dau ei tot interesul să murim? Pardon, am vrut să zic să supravieţuim.
Mi-e groază!
Sursa pozelor: Cancan
Începe războiul - Prima parte
Preşedintele Traian Băsescu a făcut astăzi, la postul public de radio, o serie de declaraţii care au creat reacţii tumultoase pe scena politică din România.
“Curtea Constituţională (CCR) a rămas o pavăză de nădejde pentru infractorii parlamentari” a spus preşedintele referindu-se la tergiversarea dosarelor foştilor miniştri care sunt în prezent parlamentari. Mai precis, preşedintele a criticat decizia CCR prin care aceştia au nevoie de avizul Camerei din care fac parte pentru începerea urmăririi penale, deşi există avizul şefului statului.
De asemenea, Parlamentul a fost acuzat că tergiversează dosarele miniştrilor-parlamentari, apărându-i de justiţie “fără nicio ruşine faţă de cetăţeni”. Băsescu a ţinut să precizeze faptul că pentru avizarea începerii urmăririi penale ar fi nevoie de două treimi din numărul deputaţilor sau senatorilor, în vreme ce pentru suspendarea sa a fost nevoie de majoritatea calificată a parlamentarilor. Astfel, preşedintele nu a uitat să facă referire la situaţia jenantă în care a fost pus în 2007, când a fost suspendat din funcţie.
Atacurile nu s-au oprit aici. Traian Băsescu a considerat necesar să atace clasa politică în ansamblul ei. Băsescu a acuzat PSD şi PNL că refuză modernizarea României. Modernizarea ar fi fost posibilă “dacă parteneriatul cu Guvernul ar fi funcţionat, dacă nu s-ar fi amăgit cu eliminarea PD de la guvernare”, a spus şeful statului. Pentru a-şi întări declaraţiile aceasta a acuzat din nou “negocierea ticăloasă” purtată între Iliescu şi Tăriceanu - suspendarea preşedintelui şi eliminarea PD contra susţinerii în Parlament.
Nici campania electorală nu a scăpat necriticată. Preşedintele spune că, cel puţin până acum, aceasta seamănă cu un blat sau cu o frăţie între candidaţi, care nu fac decât să se laude unul pe altul. Iar dacă ar fi să aleagă un candidat, Traian Băsescu şi-ar da votul unui tânăr.
Şi iată cum preşedintele nostru drag a pornit războiul. Îi era dor. Nu mai lansase demult un bulgăre care să pornească o avalanşă. Replicile nu s-au lăsat aşteptate. Iliescu l-a făcut obsedat. Năstase crede că e aberant. Tăriceanu încă nu a reacţionat.
Ce mi se pare interesant este că cel puţin în ceea ce priveşte campania electorală, nu-l putem acuza de atitudine părtinitoare. Reiau declaraţia sa: “aş da votul unui tânăr”. Blaga numai tânăr nu e.
Să înţelegem domnule preşedinte că nu aţi fost de acord cu nominalizarea domnului Vasile Blaga pentru ocuparea fotoliului de primar al Bucureştiului? Adevărul e că dumneavoastră ştiţi cel mai bine cât e de confortabil….
Aştept continuarea.
Prost să fii, noroc că eşti!
De ce oare vrea Răduleasca o emisiune ca a Andreei Marin?
Pentru mine aseară a fost o seară de vis! 
Chiar incredibilă!
Fiindu-mi foarte foarte rău de la o nenorocită de colică biliară, am zăcut în pat şi ca orice intelectual ce să fac decât să mă uit la telembelizor. Şi ghici ce întâmplare? La Antena 1 a început Surprize surprize…Pardon “O seară de vis”, emisiune prezentată de Dan Negru (acest isteric al televiziunii) şi Mihaela Rădulescu (această divă a show-biz-ului autohton).
Prima ediţie ne-a arătat o Rădulească dezbrăcată, cu sânii ei perfecţi la înaintare, şi un Negru care a reuşit de data asta să nu se descalţe, însă haina tot şi-a dat-o jos că murea de căldură la primirea unui cadou emoţionant din partea lui Mircea Radu (acest superb al Antenei 1).
N-am rezistat decât până în momentul în care nişte bătrâni au primit două bilete de avion către o destinaţie exotică probabil unde să facă baie şi să se proastească ca în Laguna albastră.
Sigur nu mă mai uit niciodată!
Însă am o întrebare. Ce i-a trebuit lui Răduleasca emisiune identică cu a Andreei Marin? Ce vrea ea să dovedească cu asta? Nici nu i se potriveşte rolul de zână. Ailaltă era suavă, mironosiţă. Răduleasca nu e.
S-o mai aud io că zice că ea nu concurează cu Andreea Marin.
http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&id=18996&type=show&item=132
Scufiţa roşie e curioasă din fire
Pe vremea mea :), imi place de mor sintagma asta, poveştile erau simple si foarte simplu de înţeles. Să ne înţelegem: capra cu trei iezi avea trei iezi (daaahhh) toti albi, toţi bărbaţi. De altfel nici nu ne puteam gândi altfel. Acum, capra are tot trei iezi, numai că trebuie să-i învăţăm pe copii să fie politically correct 
Astfel, un ied este negru, un ied este categoric femeie şi un ied are voie să fie alb, dar nu e obligatoriu.
Dat fiind curentul feminist, iedul femeie (iada adică) va fi tot timpul mai deştept, mai cuminte, mai înţelept şi va rămâne sigur nemâncat de lup.
Iedul negru va muri primul. Suntem politically correct dar nu înseamnă că trebuie ca “the fucking nigger” să şi supravieţuiască.
Iedul alb va sfârşi în chinuri, dat fiind că cititorii afro-americani trebuie să aibă o mulţumire, cu atât mai mult cu cât concetăţeanul lor a murit deja.
Şi uite aşa, iada va trăi fericită până la adânci bătrâneţi şi va povesti generaţiilor următoare cum bărbaţii habar nu au să se descurce şi că datorită ei specia CAPRĂ este în continuare perpetuată.
Pur şi simplu. Fără nicio logică.
Dar filmuleţul îmi place…..
Alegeri în România
Nu că mi s-a pus pata pe alegeri, dar e normal într-un fel să-mi vină numai astfel de idei, dată fiind apropierea alegerilor locale din România.
Discutam ieri cu o studentă despre lansarea în campanie a lui Adrian Minune. Deocamdată totul e la nivel de zvon singura sursă fiind ziarul “Libertatea”, deci puţin credibil. La ce concluzie am ajuns în discuţia avută? La niciuna. E de neînţeles. Dacă zvonul e adevărat, atunci logica poate o vedeţi voi. În niciun caz pentru avantajele economice, în niciun caz pentru imagine, în niciun caz din cultură politică, în niciun caz din respect faţă de cetăţeni, sau poate….Găsiţi voi logica posibilei candidaturi a lui Adrian Minune.
De fapt, trist nu e că s-a decis el să candideze, asta o poate face oricine. Trist e că are şanse. Atât de tare ne dezamăgeşte clasa politică încât ajungem să avem mai degrabă încredere în cântăreţi, patroni, sportivi etc. Logica acestei încrederi fiind aceea că “aştia măcar au bani, nu mai vin să fure”. În fine…
Curios este şi faptul că nu reuşim să facem campanii misto. Să apropiem oamenii de candidaţi. Să-i facem pe oameni să înţeleagă platformele program. Să se îndrăgostească de candidaţii pe care-i vor. Nu vreau să compar campaniile americane cu cele româneşti că ar fi ca şi cum aş compara un dinozaur cu o furnică dar ia fiţi atenţi la videoclipul ăsta:
Aţi vedea voi un astfel de “videoclip” cu Vasile Blaga? I’m in love with Blaga……
sau şi mai bine:
cred că mai avem atât de mult până acolo……
PSD se lansează în campanie
HA! HA! HA! HA! HA! HA!
Pardon. Să revenim la un ton serios că nu asta era ideea.
HA! HA! HA! HA! HA! HA!
Astăzi am aflat după multe, multe anunţuri că PSD îl va lansa în campania electorală pentru Primăria Capitalei pe Cristian Diaconescu. Deci este incredibil. Eu mă aştept sincer ca peste o săptâmănă să aflăm că este vorba despre altcineva….
Este curios cum un partid ca PSD, la un moment cel mai puternic partid din România, poate ajunge la statutul pe care îl are acum. Pur şi simplu senzaţia este că parcă nu-şi mai doreşte nimic. E resemnat.
Acum 2 săptămâni PSD îl lansa în campanie pe Vanghelie. Apoi pe Sorin Oprescu. Apoi pe Miron Mitrea. Acum pe Cristian Diaconescu. Deci, băieţi! Măine pe cine lansăm? Pardon mâine e sâmbătă, nu lansăm pe nimeni. Luni pe cine lansăm?
Aceste schimbări făcute peste noapte nu denotă altceva decât fragilitatea partidului şi controversele care-i macină
Mie îmi place de Vanghelie. Astăzi a declarat: “Eu cu Cristi Diaconescu vom câştiga Primăria Capitalei!” Ia ziceţi domnu’ Vanghelie: Eu sunt căştigător. Tu ….căştigător. El/Ea………căştigător/câştigătoare. Noi………câştigători. Voi………..câştigători. Ei/Ele……..câştigători/câştigătoare.
Ştiţi care e culmea? Mie chiar îmi place Cristi Diaconescu. Sper să nu fie sacrificat….
Hai la concert!!!!
Queensryche vine în România!!!!!
Una dintre cele mai cunoscute trupe de progressive metal va concerta timp de trei ore, pe 30 iunie, ora 20, la Arenele Romane. Show-ul face parte din turneul european Operation: Mindcrime Parts I & II.
Curioşi mai sunt românii….
Mă uitam ieri la postul de televiziune Realitatea TV la emisunea de seară, moderată de o mai puţin dragă mie jurnalistă, Andreea Creţulescu. Subiectul serii - românul mort în Polonia.
Nu despre asta vreau să vorbesc fiindcă s-a făcut suficient tam-tam. M-a stârnit însă declaraţia unui telespectator care susţinea că la Consulatul român de la Viena a dat şpagă pentru a i se rezolva unele probleme avute cu paşaportul.
Ioan Ghişe, membru PNL, invitat în emisiune, îi adresează o întrebare de bun simţ telespectatorului: “Având în vedere ceea ce susţineţi, v-aţi adresat autorităţilor române? Aţi sesizat Ministerul Afacerilor Externe pentru a încerca să remediaţi această problemă ruşinoasă pentru România?” Telespectatorul nostru răspunde nonşalant: “Da dom’le! Sigur că am anunţat. Am sunat la Realitatea!”
Este foarte interesant cum televiziunea se substituie cu succes organelor administraţiei locale şi centrale. Este curios cum, dacă avem o problemă, cerem ajutorul presei. Nu ne gândim nici măcar o secundă să anunţăm organele abilitate, instuţiile care coordonează activitatea de care suntem nemulţumiţi.
Curioşi mai sunt românii… Cum se adresează ei “Guvernului” când au o problemă…..şi apoi se plâng că problema nu e rezolvată.
Dragii mei, Guvernul este format din miniştri. Fiecare ministru coordonează activitatea instituţiei pe care o conduce. Dacă aveţi o problemă, adresaţi-vă direct instituţiei care coordonează problematica respectivă. Astfel, solicitarea dumneavoastră ajunge direct şi repede la sursă. Dacă întâi sunaţi televiziunea, subiectul se mediatizează sau se tergiversează. Dacă vă adresaţi generic Preşedinţiei sau Guvernului, solicitarea dumneavoastră va ajunge abia după multiple redirecţionări la instituţia competentă.
Hai să fim şi noi odată mai ordonaţi, mai logici în ceea ce facem. Ne-a furat cineva, anunţăm poliţia sau scriem Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Ni s-a făcut o nedreptate în Justiţie, ne luăm un avocat şi facem recurs, sau sesizăm Ministerul Justiţiei. Vrem curăţenie în spatele blocului, sunăm Primăria de sector, etc.
Zău e curios cum începem să fim din ce în ce mai ilogici în comportament. Să fie oare şi din cauza faptului că de multe ori administraţia publică ne dezamăgeşte?
E curios cum picăm mereu de proşti de sărbători
| “Se scumpeşte mâncarea!” titra astăzi pe prima pagină cel mai bun prieten al bucureştenilor, ziarul “Libertatea”. Iată ce găsim în intro: “ |
| “Deşi producătorii spun că nu există motive de scumpire a majorităţii alimentelor, comercianţii au şi început să crească preţurile produselor de pe rafturi, în aşteptarea clienţilor care dau năvală înainte de Sărbătorile de Paşte. Startul a fost dat de preţul uleiului, iar în curând se va scumpi pâinea. Pentru carnea de miel, producătorii estimează un preţ de cel mult 18 lei/kg, dar, probabil, el va fi umflat de comercianţi la peste 20 lei/kg.”Păi îmi şi imaginez cititorul de “Libertatea”, fără a vrea să jignesc pe cineva, cum se duce acasă şi, înainte cu 2 săptămâni de Învierea Domnului, îşi ia consoarta sau consortul şi pleacă la cumpărături. “Haidi dragă că uite ce zice ăştia la ziar că se scumpeşte ouăle şi carnea”. Normal că până la Paşti ouăle cumpărate se vor strica şi consumatorii vor face toxinfecţie alimentară, dar măcar le-au luat la preţ redus.Ce mi se pare de-a dreptul hilar nu este neapărat reacţia la astfel de ştiri, ci faptul că de ani de zile avem tot ceea ce ne dorim şi găsim peste tot produse de tot felul şi slavă Cerului nu mai e nevoie să stăm la cozi interminabile şi cu toate astea, românul îşi cheltuieşte, în continuare, majoritatea banilor pe mâncare, stă la cozi de sărbători, îşi burduşeşte congelatorul cu mâncare. “Lasă, să fie!”Să fie pentru cine? Eu nu înţeleg! Nu-i mai bună carnea proaspătă? În fine, ‘oi fi eu mai proastă….
Dar ca să revenim la comercianţi. Păi nu-i normal să scumpească? Voi dacă aţi fi în locul lor şi aţi vedea omorul românilor de sărbători, nu aţi scumpi? Ia să rămână cu produsele pe raft să vedem la anul ce-o să facă? N-are sens….Nu-i mai învăţ eu pe români că nu mai au nicio şansă să moară de foame dacă nu se aprovizionează din timp. Că sigur vor găsi ceva de mâncare şi cu o zi înainte de orice sărbătoare. Pur şi simplu nu are sens. Însă speranţa moare ultima. Pot spera că la un moment dat disperarea asta şi spectrul foamei vor dispărea şi vom începe şi noi, aşa cum spun unii “să mâncăm pentru a trăi şi nu să trăim pentru a mânca”. Sunt un mic filosof…
|
